Ai avut macar o singura data un moment in viata in care ai stat putin pe ganduri si te-ai intrebat, „De ce iubesti”, ce anume te face sa simti ceea ce simti si de ce faci lucruri pe care in mod normal nu le-ai face, ce are ea / el de te face sa ai sentimente diferite fata de sentimentele pe care le simti pentru restul persoanelor din viata ta.

O intrebare total normala, o spun multi psihologi, e in ADN-ul nostru sa iubim, sa tinem la cei din jurul nostru, este acea nevoie de afectiune, de care omul are nevoie in viata pe langa, sanatate, bani, si restul bucuriilor palpabile.

Si totusi intrebarea De ce iubim ? este una la care majoritatea dintre noi ar putea raspunde, si sa dam argumente chiar rationale, ce te fac sa crezi si mai mult in sentimentele tale, sa le dai putere, sa le dai sens. Intrebarea care ramane oarecum fara raspuns este ” De ce iubim cand stim ca peste un timp aceasta moare / trece / se risipeste ?” Acum multi dintre voi ve-ti spune ca iubirea adevarata nu se risipeste niciodata, dar ca orice lucru frumos, are si el sfarsitul lui, si nu ca as fi pesimist, dar trebuie sa fii realist in aceste situatii, si sa gandesti rational, pentru ca sunt momente in care simti ca nu iubesti (chiar daca e acea dragoste care nu moare niciodata) si mergi din avantul creat pana in acel moment, si acel avant se va sfarsi la un moment dat, nu va mai fi imputernicit de sentimente care renasc, nu va mai avea vlaga ce o avea odata. Si cand simti ca acel avant s-ar risipit te intrebi daca se mai merita ? sa continui ? cu acceasi persoana ? sau sa simti din nou ca iubesti dar, alaturi de altcineva…