Dupa ce ai terminat si ultima sticla de bautura, cu prietenii, si simti ca pur si simplu nu mai poti sa te tii pe picioare, ajungi la concluzia ca ar fi mai bine sa te pornesti spre casa. Dar amicii tai au alte planuri si vor sa mai stea, ceasul indicand doar ora 3 si jumatate. Mai stai putin, incerci sa dansezi pentru ati mai reveni, iesi putin afara la o gura de aer, dar te cuprinde frigul si te intorci in club, unde DJ-ul deja pune piese, de „plecare”, si intr-un final va decideti cu totii ca ar fi mai bine sa plecati spre casa.

Luati un taxi. Soferul taxiului nici macar nu mai porneste aparatul, dar nici unul din voi nu observa acest lucru, fiind prea euforici, prea distrati, si la urma urmei, important e sa ajungi acasa. In taxi, are loc un „remake” a ceea ce a fost inainte de a ajunge in club, insa pe un ton mult mai melancolic, si te simti de parca ai fi la o seara de karaoke, unde fiecare canta in felul lui, cum stie el, dar pentru toata lumea.

La jumatatea drumului, in taxi, simti ca nu mai poti, si ajungi sa il rogi pe taximetrist, asta daca te tii tare, sa traga pe dreapta ca sa poti da si tu la boboci, sa nu fii nesimtit si sa ii faci mizerie omului la locul sau de munca, chiar daca esti sub influenta bauturilor alcoolice, nu trebuie sa dai dovada de nesimtire, si sa ai o doza de respect pentru ceilalti, macar pentru necunoscuti, cu toate ca taximetristul e pe cale de a deveni unul din cei mai buni prieteni ai tai, intr-o astfel de situatie.

Ajungi acasa, nici nu te dezbraci si nici macar nu iti mai amitesti ce ai facut de cand ai iesit din taxi si pana cand ai ajuns in asternuturile patului tau. Dimineata te trezesti cu o durere de cap ingrozitoare si o mahmureala ca in filme, si tot ce poti sa iti spui este: „Nu mai beau niciodata.”

O minciuna.