Pana in urma cu cativa ani, accentul principal in planificarea sectorului forestier era pe evaluarea resurselor de lemn forestier si pe formularea de strategii in ceea ce priveste industriile forestiere. Cele mai multe cazuri pentru amenajarea sectorului forestier se datorau in principal nivelului extins de despadurire si defrisare, urmat de contributiile padurilor la securitatea alimentara si energetica a oraselor, dar si pe o strategie de dezvoltare a capacitatii administratiilor forestiere nationale. Aceasta abordare de planificare a sectorului forestier a fost modificata recent in ultimii ani in sintagma de „dezvoltare durabila” sau de „silvicultura durabila”. Cele mai multe eforturi de planificare forestiere se vor concentrat pe mijloacele de evolutie a ideilor cu privire la sustenabilitatea orientarii operationale in plan forestier.

Din acest motiv s-au conturat si societatile care au ca scop lucrari de amenajamente silvice printre care proiectarea forestiera, studii topografice si geologice sau expertiza forestiera. Din acest considerent, amenajamentele silvice sunt o utilitate pentru cunoasterea mai profunda asupra utilizarii terenurilor la nivel national si sub-national, precum si cu privire la prioritatile si conditiile care afecteaza gestionarea incorecta a resurselor la nivel local si care se pare ca vor influenta planificarea participativa.

Punctele avute in vedere in prezent de aceste servicii sunt:

• diversificarea ecositemelor si a valorilor sociale;
• controlul efectelor interventiilor umane asupra mediului natural;
• servicii de impadurire pentru comunitatile locale, nationale, regionale si globale;
• tratarea padurilor printr-un management complet si adecvat mediului natural;
• mentinerea valorilor ecositemelor forestiere, in scop productiv, de protectie si social;
• pastrarea resurselor naturale pentru generatiile viitoare;
• mediul forestier este un consilier tehnic si facilitator pentru populatie.

Proiect Transilvania este ideal pentru redefinirea proceselor itinerative de planificare a activitatilor silvice, dar si pentru implicarea in participarea, consultarea si dialogul intre diferitele grupuri interesate de mediul natural si de amenajarile pastorale. Pentru ca ne dorim sa avem o lume verde, in care sa ne bazam pe o planificare a cunoasterii actuale a terenurilor si a diferitelor optiuni pentru viitor incercam din ce in ce mai mult sa punem accent pe modernizarea spatiilor forestiere si silvice.

Documentatia unui proiect silvic

O documentatie pentru un proiect silvic de amenajare contine mai multe etape, printre care: se identifica spatiile, terenurile, precum si planurile topografice, care apoi cer viza de la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, se recolteaza probele de pe teren care apoi se transmit laboratorului pentru analiza, se intocmeste dosarul cu acte, se asteapta recomandarile inginerului agronom pentru folosirea spatiilor si terenurilor, iar apoi se preda documentatia conform contractului de servicii incheiat intre parteneri.

Planificarea forestiera a fost abordata din mai multe cadre de planificare sectoriala, dintre care multe au obtinut sprijin international, fonduri europere, ce au in comun planificarea sectoriala si generala la nivel national, consolidarea politicilor agriculturilor si a amenajamentelor institutionale, promovarea planificarilor multisectoriale in domeniul agriculturii, silviculturii, imbunatatirea programelor si a proiectelor locale, atingerea obiectivelor generale a planificarii durabile, participarea publicului si a organizatiilor non-guvernamentale in procesul de planificare durabila.

Un proiect de amenajament silvic presupune constientizarea activelor tangibile si intangibile supuse proceselor de planificare, inclusiv adoptarea de noi legi in domeniu forestier si agricol, reorganizarea institutionala, redefinirea rolului statului in mediul natural, indeplinirea responsabilitatilor de gestionare a padurilor, precum si coordonarea si armonizarea actiunilor din cadrul proceselor strategice coerente.